Gerra Orivera - poeziile altor autori

De la-nceput voit-am să mă cunosc pe mine,@

De la-nceput voit-am să mă cunosc pe mine,
Și-apoi de mine însumi, de ce m-ai despărțit

Hai, s-aruncăm țărână pe fața cerului,
Ca să nu-mi vadă cupa, nici sânii tăi de nufăr.
Cui ruga ta s-o dărui, și renunțarea cui,
Când ceru-i surd și poate în el și zeii sufăr?

Întorsu-ne-am prieteni la vechiu-ne desfrâu.

Întorsu-ne-am prieteni la vechiu-ne desfrâu.
Am renunțat la ceruri, la rugi și cele sfinte.

Din strada Dragei mele o briză blândă-adie,
şi-un nou an ne vesteşte când dorurile -nvie.

Aprinde-ţi iarăşi lampa când inima ţi-o cere

Tu sau Te-ascunzi de lume, sau Te-arăți în toate
Și te-amuză – aceste efecte minunate
De a juca în lucruri. Căci Tu ești și actor
În propria Ta piesă – și ești și spectator.

În temple și biserici, moschei și mânăstiri
Se-ascund cei ce au teamă de-a iadului urgie.
Dar cel care cunoaște divina măreție
Nu-și răsădește-n suflet nici rugi nici tânguiri.

Beau vin și mi se spune de unul și de altul
”Să nu mai bei, căci vinul dușman este de moarte
Al lui Alah”. Atuncea – zic eu – pentru Prea Naltul
Voi bea păgânul sânge. E–un act de pietate.

Oricare fir din geana-ţi mi-e-n inimă-o săgeată
Din ochi ţâşneşte-o pară arzând durerea-mi toată.

Tu uiţi uşor pe-aceia ce te-au iubit. Aş vrea

Ce sunt eu pentru tine, de nu-mi arunci
dispreţul?
Tu verşi asupră-mi haruri şi sufletu-mi răsfeţu-l.

Aștept… Fug ape fermecate…
Privighetori, acolo și aici…
Sub lună, ierbi cu nestemate,
În toată umbra, colb de licurici.