Gerra Orivera - poeziile altor autori

Am venit să strălucesc!

Am venit
Să te trag de urechi,

Gândește-te la suflet ca fiind izvorul
și la lucrurile create ca fiind râurile.
Cât timp va exista izvorul,
râurile vor continua să curgă.

Nu am cerut să fiu. Mă străduiesc
Să trec fără uimire sau mânie.
Plecând, nu-ntreb pe nimeni dacă știe
Ce-a fost popasul straniu pământesc.

A stelelor rotire care-nconjoară firea
Provoacă amețeală la cei din valea lunii.
Khayyam, ține-te bine de firu-nțelepciunii
Pe când în jur dansează din veac nemărginirea.

Ce-aş cere stelei mele decât să vieţuiesc
întotdeauna-n preajmă-ţi ? De ce să mă uimesc

că-n jurul tău tot timpul se-nvârt adoratori,

Nu este de mirare că spiritul nu-și amintește
locuințele precedente…
Această lume, ca și somnul,
ascunde spiritul, precum norii ascund stelele.

Suflet cu o mie de corpuri
Tot ceea ce există sunt eu însumi;
vorbesc despre mine
Ca un val ridicat în propriul meu corp

Noaptea trecută
am pierdut contactul cu realitatea
și am înnebunit.
Iubirea m-a văzut și mi-a spus:

Această lume este visul celui care
visează:
el își imaginează că este etern.
Până când apariția morții îl trezește

Nu mă certați! Lăsați-mi pe masă vinul bun!
Căci ascultați: atuncea când beau, aud ce spun
Narcișii, trandafiri și-aprinsele lalele.
Aud chiar și cuvântul nespus al dragei mele.