Poezii despre Diverse:

Iau din vraja ta sonoră, vântule, un pumn de vise,
Când mi-atingi cu șoapta fruntea, când împarți rafalei rândul,
Să te-ascult și să destăinui cum se plăsmuiește gândul
Din minunile tăcerii de sub pleoapele închise!

Nea Ilie la răchie:
...
”Cogito ergo sum”! Nu, asta e fix pix. Aș putea eu spune că-s trist, deci, exist. Chestia cu cugetatul e ca poanta cu păcatul. Care-i aia? Habar n-am, mai bine n-o pomeneam, poate poanta e sublimă, eu n-o știu, dar dă la rimă.
....

Deszăpezind lumina din muguri mici de pin,
E mintea ta pădure, iar gândul stă oniric...
Topească-se-n cortina cu umbră de arin,
Din care curg obscure sinapse în empiric!

Peste ochii mei adie vântul,
Puf de păpădii ușor și fin.
Praf de stele, zâmbete, cuvântul,
Cerul azuriu, curat, divin.

A bătut, azi, toamna....pe-nserat....la fereastra gândurilor mele
Și mi-a pus pe pleoape și pe vis, un noian de-frunze și de stele.
Le adun, ușor, in pumnii calzi și cu ele scriu o poezie,
Versuri despre zori de primăveri, despre cer, lumină, armonie.

Ce-ar fi, de-n toamna asta, ne-am preschimba în păsări
?Și am pleca departe, spre răsărit de zori;
Cu aripi de mătasă să despicăm tot cerul,
Și nicăieri în lume să nu mai fie nori.

Printre frunze mari și ude
Stau ascunse zeci de dude
Roșii, negre și zemoase,
Ah, cât par de delicioase!

Eu înfloresc și dacă-i Toamnă

Eu am să înfloresc
Și dacă-i Toamnă.

Desen

În fiecare vers adun magia unei clipe,
Sărutul diminețile ce dau să se-nfiripe;

Mi-e prea pustiu în suflet.. și prea multă minciună,
Bat vânturile toamnei și norii grei s-adună.
Aud în mine frigul, o umbră ce tot crește,
Mă bântuie neliniști.. și ceara-mi se topește.