Poezii despre Diverse:

Binețe!

Priveam îndurerată cum floarea cea frumoasă,
Din frageda-i tulpină cădea sub recea coasă;

Un zvon de primăvară îl simt candid pe pleoape,
Miros de ierburi crude, de muguri, zbor.... Aproape,
Mă- nvăluie în stoluri. Vin fluturi și petale
Să îmi sărute tâmpla, să- mi fie zbor și cale.

La capăt de drum m- așteaptă- o fântână,
Cu ciutura ruptă, pustie, bătrână;
M- aplec însetată pe ghizdul fântânii
Și- n luciuri de apă văd zâmbetul lunii.

Barosul o lovea fierbinte,
Cu ritm, într-o rutină veche,
Dar nicovala fără minte
Visa că-s suflete pereche.

Ești mai sărac cu duhul
Sau ești un om deștept,
Ai inima de gheață
Sau simți o torță-n piept,

In mine cântă versul cu tril de ciocârlie,
Cu unduiri de frunze, cu mustul curs din vie.
Mi- e trupul mărul rumen din care gustă vântul
Ce primenește pleoapa și mângâie pământul.

Văd oameni o droaie,
Toți stau în convoaie,
Prea multe tărăboaie,
Nimeni nu face o laie.

Când inima vorbește-n șoapte line,
Și dorul scrie-n aer poezie,
Se naște-un vers din clipele divine,
Crescut din vis, speranță și magie.

De ce m-aș înclina pentru mărire,
pentru un jilț ce scârțîe tăcut
în care eu, bolnav de izgonire,
să îmi găsesc în perini așternut?

Sub cerul clar cu munții ca decor,
Pornim zâmbind cu dorul călător.
În suflet ducem poezie vie,
Și lumea pare-o nouă galaxie.