Poezii despre Diverse:

Ptiu, ptiu, ptiu!!!
...
Voi n-ați auzit cațaonii
Cum își răsucesc cuvântul

Dezmiardă cerul albe avioane,
Îi ondulează bucle depărtării
Ca trombe ale-naltelor cicloane,
De la-început, pân-la sfârșitul zării.

Motto: Când înjuri cu convingerea că merită să fii auzit, e semn că ai renunțat la diplomație, nu și la dramă

Nu-l cunoșteam.
L-am văzut într-o după-amiază de septembrie,

Când dorul mă ia,
se înmoaie aerul —
și totul miroase a ploaie nespusă.
Îmi curg mâinile din umeri

Cuvintele nu răzbună pe nimeni. Nici măcar pe genii.
Pot bucura, pot trăda, pot minți,
pot lăsa descoperite mai multe euri și sensuri,
dar nu răzbună pe nimeni.

În colțul serii tremură-o privire,
Și o romanță lunecă pe strune,
Un chicot se aude ca o tânguire,
Și-n ochii tăi dorința ne supune

Totul capătă sens și echilibru
în rotirea sistematică a cerului,
numai tu, Silenus, nu pricepi
mersul spre echinocțiu.

Se-nalță fumul peste seară
Din jar arzând ies iar scântei,
Și râsete-n văzduh coboară
Din gașca lor de tinerei.

Nu era nici zori, nici seară, doar un ceas ca o tăcere
Și, în codrul nins cu frunze, sta pe iarbă păstorița
Cea de lume-nstrăinată, împietrită de durere,
Cu rafale de furtună strânse-n suflet - Tudorița.

Stropi cad pe-asfalt, răsună-n ritm,
Se joacă haosul-n sublim.
Sunt râsete-n potopul gri,
Și cerul plânge-n tonuri vii.