Autor:Dia.Elena
Adăugat de: Dia.Elena
marți, 28 octombrie 2025
Frunză cade. Timpul clipoceste. Pietrele râd. Vântul urlă: „Hai!” Și frunza zboară, Nu mai e frunză— E fulg? E gând? Clădirile tresar. O pisică vorbește: „Te așteptam!” Și frunza tresare. O roată de bicicletă O prinde, o aruncă, Și frunza vede: Oameni cu umbre de fluturi, Și semafoare care dansează tango. Foșnetul devine cântec, Cântecul devine vânt, Vântul devine timp Și timpul—oh!—devine frunză. Căzând, zburând, tremurând, Frunza învață: Universul nu se teme Să fie absurd. Și ea, mică și verde, Învață să râdă cu el.
vezi mai multe poezii de: Dia.Elena
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Adina Speranta
Gerra Orivera
stomff
andreionthepoetry
blacks
bragagiu
Criticul Blind
Cornul narvalului este de fapt un dinte
Păcatul este o rană care, ascunsă de ochiul medicului, devine incurabilă. Sfântul Vasile cel Mare
”Poezia sa, în cea mai mare parte, deşi construită în note grave Cuvinte mari, abia atingându-se..., valery
Cultivare, cultură și împărtășire! Zidul de Mărgean, narcispurice
Scrierile poetului conțin informații atât despre motivele și Trilogia HISTORIARUM, nicu hăloiu
Cartea poate fi achiziționată de pe site: libris.ro Pelerin pe Calea Luminii - 101 sonete creștine, maria.filipoiu
Vă mulțumesc din suflet domnule Andrei Stomff, pentru minunata carte Zidul de Mărgean, Emilian Lican
vezi mai multe poezii de: Dia.Elena
Detalii poezie:
Distribuie pe: