Poezii despre Diverse:

Când din liniștea înserării se ridică zvon de cer,
Simt, cu întreaga mea ființă, dor de ducă și mister.
Mă îmbrac cu flori de nuferi și plutesc ușor prin nori,
Ca un vânticel ce așteaptă să sosească noii zori.

Pe umerii mei crește, iar, primăvara
Cu verdele-i tainic și albi ghiocei.
Foșnesc frunze crude, prin ramuri albastre
Și susură visul trezind pașii mei.

Îngândurat, în gând îngân gândaci de ghindă,
îndurerat, îndoi în două-a mea oglindă,
în cap încap în cerc vreo două coarde
pe care le-ncordez cruciș în gânduri sparte

M-am pierdut de tot ce-i verde și smarald lucios și tandru,
Iar pe pleoape simt, doar cețuri și puhoaiele ce vin.
Trupul meu de fee blondă se apleacă către ape
Și așteptă primăvara, un zefir cald și divin.

Pe drumul meu am întâlnit seninul mângâiat de soare,
Copaci cu frunțile in cer, sub care murmurau izvoare.
Pașeam ca-n vis, printre livezi ce își purtau cu drag veșmântul
De verde viu și rod bogat ce fericea întreg pământul.

Ai rupt bucăți din suflet și le-ai lipit mereu
când ai strigat la stele cu vocea gri și rece
nu-ți mai expune chipul cu masca unui leu
căci într-o zi iubirea din brațe o să-ți plece...

Nu știu pe sub care umbră las durerea să adoarmă,
Să s-acopere cu brume și cu frunze arămii.
Voi deschide-apoi in grabă ușa către primăvară,
Și-am s-adun in pumni cocorii și izvoarele ce-s vii.

des orages solaires seront toujours
l’achèvement
uniquement lorsque blanchiront mes paupières
ou mon petit doigt

Ce-ar fi dacă mi-ar creste aripi?
Suave, albe ca doi crini.
Și ele, blânde, m-ar conduce,
In zborul lor, spre înălțimi.

Risipiți pe umeri, anii toți, s-au dus,
Fără nicio grijă, lin, către apus,
Săgetând pădurea, munții de bazalt,
Aripa-mi albastră zboară spre înalt.