Poezii despre Diverse:

Cântecul Jiului
Jiul curge lin prin lume, tot mai tainic și rotund,
Adunând în el genunea, dintr-un suflet de afund,
Trece râul de Hobița, prin pământul său de vis,

ECOUL

Aud pe Titanic
triste vioare,

Oprește -mă din drumul meu! Mă duc spre nevisare!
Mă curg încet în văi de lut, in loc să curg in mare.
M-aș odihni in adâncimi albastre si-nspumate,
Și pescăruși m-ar priveghea, cât inima-mi mai bate.

Primăvara, iarăși bate la ferestre,
Înnădind din frunze alt poem nescris.
Picături de rouă, lasă să se curgă
In potirul vieții ce ne-a fost promis.

TROIȚĂ ȘI ICOANĂ


-Noaptea m-apasă,

În corpul meu trăiește poezia,
Ca-ntr-o arhivă veșnic încuiată –
Observator, când ochiul se dilată,
Ascet, când îi zâmbește fantezia.

O tu drag camarad,
O tu frate drag,
Prin lupta vieții
Tu ai tras, tu ai plâns,

De sub streașinele iernii m-am desprins pentru o clipă,
Cu surâsul blând de soare și c-o singură aripă.
Una mi-a fost retezată de furtunile acerbe,
Iar în locul ei, de-o vreme, cresc mlădițe vii, etene.

Eu mă întreb pe unde ești, copilărie fermecată?
Prin ce unghere te-ai pitit? Sau... de-ai plecat, sunt vinovată?
Te-aș fi păstrat într-un paner cu fructe coapte și gustoase.
Printre răzoarele cu flori, din lume, fiind, cea mai frumoasă.

Mă frâng ca o trestie răsfirată de vânturi;
O risipă de vise,
O risipă de gânduri.
Și parcă o teamă creste in mine,