Poezii despre Credinţă:

HAIKU MODERN
{in amintirea vecinică a lui Ioan}

Motto

RUGĂCIUNI CĂTRE VORONEȚ
(4 Ode)

dedicată cărții Ruth

Liniștea se umple
de rodul izvoarelor săpând
la rădăcinile morții.
Îngerii aștern pe chipul împietririi

A mai trecut un anotimp prin noi,
Cutreierând prin nevăzute breşe,
Şi dacă ieri ne-mbujorau cireşe,
Ne şiroiesc acum în suflet ploi.

Merge plin de regret în lume
flori şi frunze îl rănesc.
El un singur crez are: iubesc
oameni, munţi, ţări, ape.

Doamne sfânt, lumină a mea
ascultă-mi ruga fierbinte, mângâie-mă.
Dă-mi leacul uitării veşnice,
durerea vreau să o sparg în mine,

Eu nu mă închin la steaua
ce uşor a plecat în alt cer, în alt timp...
eu nu pot mişca mâna în faţa Ta,
nici a ei, nici a altora,

Asta e lumea Doamne, un
praf călcat de toţi demonii. De ce
nu ne salvezi? de ce uităm să te mângâiem
cu iubire? De ce revoltatul etern ne

La chemarea Maicii Sfinte din icoana cu putere
Și la amintirea dragă a cuvintelor-părere,
Într-o zi frumoasă, albă de lumina-mbătătoare,
Am pornit spre mânăstirea cu o mare căutare.

Limpezi-voi cerul prin vis și rugăciune,
Din Paradis, îngeri să-mi coboare-n gând,
Să stingă c-un cuvânt al durerii tăciune.
Mă-ntorc în mine, nori negri parfumând.