Poezii despre Credinţă:

Păstrează-mă Doamne și nu mă lăsa
Străin pe pământ fără dragostea Ta.

Păstrează-mă-n Tine oriunde și-oricând

Cărturarii și fariseii se scandalizau, zicând:
De ce ucenicii tăi nu postesc, învătătorule?
De ce mănânci cu vameșii și păcătoșii?
De ce faci ce nu se cade sâmbăta?

Ceartă-mă, Doamne, părinteşte
Și de greşesc, mă pedepseşte !
Ah, cât aş vrea
Să simt pe pielea mea

DOANME, DĂ-NE SIMȚUL DEMNITĂȚII

Doamne, dă-ne simțul demnității,
Să nu ne umilească cineva,

Te -nghit, Te beau şi Te fumez
Cu Tine zilnic, Doamne mă droghez
Nu mă mai satur cu fiinţa Ta
Aşa cum nu Te saturi de a mea!

De ce nu vreti sa stati putin
Sa va ganditi de unde vin
Cuvintele ce le vorbiti
Cand sunteti veseli,fericiti.

Când beau din vin, eu beau sângele Tău
Când muşc din pâine, muşc din trupul Tău
Care se frânge-n cruce printre dinţi
Şi plâng că îţi provoc iar suferinţi,

Când ești printre-ai tăi semeni ca-n scriere-o greseală
Tu părul tău îl unge, tu fața ta o spală,
Și Celui drept te roagă, și ține minte bine:
El este mai aproape de tine, decât tine!

În slăbiciune-mi stă puterea,
Cum lui Samson îi sta în păr;
În zarea albastră am averea
Spre care ca un vultur zbor.

Când tatălui cerui a mea avere
Ca să-mi zidesc a fiului putere,
Primind-o, eu povară grea simți
Și ca să scap de chin și de durere