Poezii despre Credinţă:

Un pescăruș are pe aripi tabloul
Cerului cu fâșii de vânt
Și nori măslinii.
Îl leagănă când într-o parte,

Acolo este rostul

Deasupra sunt uitate,
minunile pe cer,

Dă Doamne lumină celui ce nu vede!
Dă Doamne cântare celui ce n-aude!
Dă Doamne credinţă celui ce nu crede!
Dă Doamne iubire inimilor crude!

Spune-mi lună,dragă, printre-atâtea astre
tu colinzi sfioasă mii de galaxii,
Ai văzut pământul cu flori albe-n glastre...
Spune-mi lună dragă: La ele nu vii?

Tăcerea se-așează în timp peste noi,
Nu mai sunt lacrimi,chemări și nici ploi,
Doar marea din suflet îngână un cânt
și-adoarme pe raza de lună-așteptând.

Inocența și iubirea,
Ne va salva acest Pământ,
Fericită omenirea,
Va trăi la recensământ...

Dacă știam că viața nu-i o floare parfumată,
Te-aș fi iubit, de cum te-am zărit, de prima dată.
Nu știam că viața-i plină de amarnice suspine,
Iubind intens Divinul, El ne va susține!

Privesc mereu seninul
din ochiul adormit,
Şi-aş vrea să-i schimb destinul
spre cer.. spre infinit..

Cânt duios murmură lin
De pe buzele Mariei.
Poartă-n sine semn divin,
Chiar în inima grădinii.

LUPTĂ STUPIDĂ

Așa de simplu e:
am ales cel mai stupid joc