Poezii despre Credinţă:

Mai adă, Doamne, adierea verii,
Căldură blândă-n luna lui Cuptor,
C-am construit departe de izvor
Și-am adormit la porțile vegherii.

Doamne, fă ce vrei,
Cu mine-n viața mea,
Dar lasă-mi si nădejdea
Că pot scăpa cumva

Viața și-o risipi
în grabă și-n multe păcate.

Și toate acestea, numai

Vreau din nou la tine să ajung,
E greu, iar drumul e atât de lung,
Să zbor aș vrea, pe-un pescăruș acolo sus,
Să văd din nou marea, precum am spus.

Soarele coboară-ncet,
Iar trupul meu e frânt
Și munca zilei se-oprește
Iar noaptea apare pe pământ.

De câte ori vreau să dorm,
Mă întrerupe un căscat.

De câte ori vreau să mă trezesc,

O adiere de vânt te-a îndrumat,
In vârtej de vânt te-ai înălțat
Și cu carul de foc ai zburat.

Am ajuns imun la verbe
Nu mă tem că mă rănesc;
Luptele,cândva acerbe
Cu ele,mă întăresc.

Ai venit atunci când mi-am dorit,
În fiecare clipă și-n fiecare ceas,
M-ai certat, dar m-ai iubit,
Dar eu de Tine nu mă las.

Să fii ca Iosif biruind ispite,
Ca Petru-stâncă răspândind Lumina
Pe-o scară îngerii să te invite
În corul lor,transfigurandu-ți tina.