Poezii despre Credinţă:

Unde-i Acela?
...
Vai mie, mi-am spus privind cerul searbăd și gol,
Unde-i Cel ce mi-a strâns speranțe și vise,

Îmi fac din petale arcuș peste vreme
Și-ascult despre Tine salcâmii vorbind,
Își leapădă mirul o stea și o prind
Pe struna ce cântă și geme.

La malul mării, Dumnezeu
Admiră valul numit Eu
Care se-ndreaptă către mal,
Metamorfoză într-un voal.

Credeam că lumea e a mea
Și primul braț de pălămidă
A fost covor de catifea
În mintea mea de crisalidă.

SUFLETUL PRIN IARNA ETERNITĂȚII

Suferința mă apasă
pe firea-mi neputincioasă,

De Paștele iudeilor,
în vechiul Ierusalim,
împăratul evreilor
a permis păcat meschin.

Panta rei, îmi spune glasul;
Fă așa: ascunde ceasul.

Când e în pericol struțul ,

Blessed are the departed
For they may have already
Be ascending and arrived.

Câmp universal
Eminamente vital
Divin recital

Nu avea sclavi, dar ei l-au numit Domn.
Nu a primit o diplomă academică, dar a fost numit „Maestru”.
Nu a oferit cure medicale, dar ei l-au numit Tămăduitor.
Nu avea armată, dar oamenii lui Cezar se temeau de El.