Poezii despre Credinţă:

Mielul lumii
...
Am căutat în stele un singur semn al Lui,
I-am căutat o urmă, să-i simt măcar ființa

Eu am băut din Apa Vieții,odată,
Cu sufletu-nsetat și obosit.
Iar inima îmi era întristată
Și nu credeam că voi fi izbăvit.

Doar prin Isus ni se arată
Tot ce-i bun frumos și sfânt
Viața veșnică ni-e dată
Și iubirea cea curată

Curgere

Curgere-n ziduri
de-un albastru cernit

Îmi sunt de-ajuns și-s fericit-
Domnul în paza Sa mă are;
Un loc în cer mi-a pregătit .
Tăcut și răbdător aștept

Undeva, cândva, într-o lume mai bună
Trăiam fericit și pluteam în Lumină
Nu simțeam că în jur norii negri se-adună
Și voi fi aruncat într-o lume străină.

Lan de grâu în asfințit...
Vântul, valul unduit
Peste spicele flămânde
De raze de soare blânde,

Nici nu ştiu de ce Ți-s drag,
C-ai venit din zări senine -
N-aveam decât praf pe mine
Şi un fel de-a fi beteag.

Un clopot și-ntinde molateca undă, cercând să m-aducă la Cruce -
Eu stau langă baltă cu undița-n mână și apa privirea mi-o duce...
Cârligul arunc și în juru-i cresc cercuri - răspuns la 'cel dangăt de clopot
Și lacul îmi pare că vrea să îmi spună că-n el este viață și clocot.

”Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru, Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovnicești, în locurile cerești, în Hristos. În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinți și fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui, ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiați prin Isus Hristos, după buna plăcere a voiei Sale, spre lauda slavei harului Său, pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui. În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogățiile harului Său” (Efeseni 1:3-7)