Poezii despre Credinţă:

Doamne Doamne ești acasă
ai spus să bat și vei deschide
deșertul lumii mă apasă
deșertul Doamne din cuvinte

Pe bolta lumii ,luminand,
Troneaza vesnicul Cuvant
Stapan pe toate cate sunt,
Precum in cer si pe pamant.

Iubirea Lui o am in piept
Si Il invoc si Il astept.
Umil as vrea sa fiu,dar sunt
Sarpe trufas mancand pamant.

Moartea lui Don Juan

Destinul cere plată
tributul unei vieți

Rătăcitor

Rătăcitor în mine însumi
Îndur amar, după amar...

La inceput a fost Cuvantul
Neimprastiat in cuvinte
Pe care sa le zboare vantul
Spre ambulantele morminte.

Te-am cautat cum cata insetatul
Izvorul cristalin din loc pustiu;
Stiam din auzite ca esti viu
Si peste toate,ca esti Imparatul.

un singur drum
asfaltat cu scrum
m-ar duce-n spate cu zilele toate

Vrei pace,cant,iubire nesfarsita?
Te lupta intai cu fiara otravita
Ce-n trupul tau si-a ridicat salasul!
Te lupta si nu renunta ca lasul!

De ce privesti mereu la lume
Cand poti la Mine sa privesti?
Cu ce fel de intelepciune
Ai vrea sa te impartasesti?