Poezii despre Credinţă:

Apune Pământul…
Privesc zarea din noi…
Se stinge lumina telurică în nuanţe de gri-trist…
Zădărnicit, mă uit, cu ochii goi…

Ma las rapus de visurile voastre,
Copaci cu flori si frunze de pamant!
Din inimi impietrite la Cuvant
Se nasc pe cer intunecate astre.

Fecioară preacurată,din trupu-ți feciorelnic,
Născuși precum se-arată, în chinul tău vremelnic,
Un prunc Dumnezeiesc, Iisusul așteptat,
Prorocii cum grăiesc, iată s-a arătat!

Din universuri paralele
Ne-am intilnit
Spre a zbura mai sus de stele
In infinit.

Sosita sunt din cosmice meleaguri;
Stapanul meu in lume ma trimise
Lasand lumini eterne,paradise,
Venind s-aduc ale iubirii steaguri

Lumina arde-n tron pe vatra
Si bate-n salile de piatra
Ce tot palpita-n partea stanga
Mustind a neputinta inca.

Sangele,in herghelia carnii
Nu poate salbatic sa alerge
Spre focul de-o clipa al prihanei,
Cand Mirele,in nuferii inimii

După psalmul 23 (2)

Păstorul vieții mele e Isus
Și nu-s atins de foame și de sete

După psalmul 23

E păstorul meu Isus:
El mă duce-n munte sus,

Sub soarele cel arzator de vara
La sanul tau adapostesti o fiara
Vrajmasa pe jertfirea milenara
Facandu-si multe planuri sa te piara.