Poezii despre Credinţă:

Crezi cǎ
Dacǎ privesc
Cerul
O sǎ-l vǎd pe Dumnezeul

Când luna îşi aşterne beteala-i de lumină
Peste pământul aspru şi veşnic zbuciumat,
Când stelele se scaldă în noaptea cea senină
Şi strălucesc mai tare ca firul de smarald,

Priveşte cerul... Minunat
E-n raze lucitoare,
Şi flori şi îngeri stau la sfat..
Nu plânge nici o floare!

Chiar dac-ar fi să strâng în suflet parfumul florilor de mai,
Nicicând Isuse, al meu umblet nu ar lăsa parfum de Rai…
Chiar dac-ar fi să-mi port durerea pe calea vieţii, mulţumind,
La Tine gasesc mângâierea şi trec prin viata doar cantand!

Tu ai plecat pe căi străine
Ştiute de inima ta...
N-ai stat în casă lângă mine
Căci doar în casă, ţi-era bine,

De multe ori te-ntrebi,
Te-ntrebi ce e Iubirea,
Şi cum poţi trece oare

Spune-mi rază... sfânta rază
Prin pustiu, găseşti tu, oază
Ca să mă adap din ea
Să nu mai simt setea mea?

Întoarce-te, o fiul meu,
Întoarce-te Acasă!
De ce mai stai azi rătăcit
Prin lume... şi nu-ţi pasă,

Iubirea imi vorbeste iar
Intr-un limbaj fara cuvinte
Dar,sa nu-l uit,il scriu macar
De el sa imi aduc aminte.

Aleluia,Aleluia!
Domnul este cetatuia
Asezata-n varf de munte
S-o priveasca neamuri multe