Poezii despre Credinţă:

Avioane despică lung cerul poetic
Mergând spre războaie eretic, frenetic
Şi spaţiu-aerian se închide a doliu,
Căci zboară prin el proiectile de-orgoliu…

Sunt fiul Tatălui Ceresc, cu toți m-ați osândit,
Pe cruce să mă răstignesc, în cuie pironit!
Cu toții tare v-ați mirat, când eu am înviat,
În zilele lui Ponțiu Pilat, trei zile după ce am decedat.

Azi e cea de-a şaptea zi
Ce te-ndeamnă ca să crezi
În acea forţă divină,
Îngerii cântă-n surdină.

Ca un
obuz rămas
neexplodat
de la

Sunt cel ce vede oastea de cantari
Vuind prin apa indepartatei mari
Ce ne mangaie-n vremi de reverie.

Vine Cel ce este
Vine fara veste
Din sfere celeste
Zilele aceste

NU CUNOSC...

Serban Alecsandru

Prin bezna noptii nesfarsite
Fara de tinta calator
Cu aripi slabe si ranite
Purtam ostirea viselor.

C-ai fost iubit nainte de-ndreptare
Cata vreme erai vrajmas celui sfant
In dragoste nu-i amanare
De nu acum nu vei iubi nicicand

E alta lume,alt Univers
Mult mai presus de cer si stele,
In care totul e invers
Ca pe pamintul plin de rele.