Poezii despre Credinţă:

Douăsprezece ore-n ceas
Le duci zilnic, pas cu pas...
Ore petrecute ușor,
Ce au aripi într-un zbor,

Cândva, Georg Simon Ohm
plăsmuia carate pentru Om:
Considera , bunăoară, fericirea
că e liniară cu bunătatea

O viață... cauți.
Ba te apropii,
ba te depărtezi.
Mâinile-ntinzi mereu

Nici nu ştim: cât iubim, cât greşim,
rămân toate, istoviri fără răspuns;
ne disipăm în viaţă, c-un elan unanim,
nici nu ştim cât visăm, cât trudim...

Când vii, neliniştea mă bântuie duios
şi trec prin mine, volţi şi amperi;
ca oricărui muritor cu nume frumos,
sarutările, tu, mi le numeri.

Port la gât o cruciuliţă,
Însă tot păcătuiesc -
Eu am atârnat-o-acolo,
De Hristos să-mi amintesc.

E de cîntec aerul, e jos,
aici, în acest statornic sud;
e un tril în viată si în cânt,
pămîntu-i de iubire ud.

ÎNGERUL ȘI DEMONUL


Coboară un înger pe pământ

Un Crăciun fericit este-atunci când avem
Pe Hristos şi în inimi, şi-n gând,
Când cadouri primim doar ca pe-un discret semn
Al cerescului dar pogorât pe Pământ…

Cred întru Unul Dumnezeu
Tatăl - Atotştiitorul
Făcătorul cerului şi al pământului
Tuturor văzutelor şi nevăzutelor,