Poezii despre Credinţă:

N-ai mai venit demult prin sat...
Caisul de la poartă,
De-atâta dor şi aşteptat
Printre-amintiri te-a căutat,

Îmi iau vioara.. şi plec pe-al meu drum
Pustia lumii îmi râde în faţă..
O spune-mi inimă.. o spune-mi cum
Să dau viorii, aripi... să-i dau viaţă?

Am sădit o floare în inima mea..
Dulcile-i petale să-mi spună, ar vrea:
"Păstrează-ţi veştmântul tot mereu curat,
Inima şi gândul, fie-ţi ne-ncetat,

Ca ploaia de vară în inima ta,
Cuvântul să fie! Şi-n orice zi, scut
Să-l ai pentru suflet! Şi-atunci vei putea
Să mergi bucuros.. Chiar de eşti abătut!

Doar gândul fâlfâie înaripat,
De pe planeta mea cu ochi albaştri
Pornind prin univers la colindat,
În zbor cu aştrii.

Am răsărit

Am răsărit din foc, din pulberea de jos
Din haosul himeric înfăsurat in ceață,

Albe Corăbii !

Pe-oceanele lumii, încă plutesc,
Albe corăbii să-nfrunte.

 
Poetului-nepereche:Mihai Eminescu
 
Tu, Demiurg al erei prezente,

poetului Mihai Eminescu,

Tânăr si ferice te-am ştiut, Măria Ta,
fără a şti vreodată cum se moare,

Prin ape de vei trece voi fi mereu cu tine
Şi râurile toate, nu te vor îneca
Prin foc dacă vei merge de mână te voi ţine
Şi nici un rău din lume nu ţi se va-ntâmpla!