Bragagiu - poeziile altor autori

Văzduhu-i sugrumat sălbatec
Peste localuri pe-nserat
Și duhul cel primăvăratec
În vorbe bete-i alterat.

Din pădurea grea și-ntunecată
Niciposul drum dă-n asfințire,
Iar în față măgura înaltă
Aricește altă-mpădurire.

Răsăritu-n frig și boare
Râul negru îl zbârcește
În obrazul jos de Soare
Prin nisipuri plescăiește.

Și bondari prin flori, spice, aerul ierbii,
Și-azuriul căldurii din vânt...
Rătăcitul fecior va fi Domnul să-ntrebe:
„Fericit tu ai fost pe pământ?”

Poarta-n Cer ca să descuie
Râul Chu rupe mijlocul
Aici apa lui verzuie
E-n bulboane pestotlocul.

Norii pleacă înspre seară
De căldură mai departe
Ajungându-i cârdul zboară
Grăbind aripele foarte.

Există muncă, dar și odihnire,
Pe cale un popas ai în sălaș,
Tu-mi ești în viață ora de tihnire
Și truda nemiloasă de ocnaș.

De zâmbirea ta eu mă încânt
Și de-ți prind iar privirea senină
De iubire, nu ție îți cânt,
Ci îți cânt frumusețea divină.

În munții verzi văzui omăt bălan
La nord - verdeață încărcată-n cetini,
În ochii dragei mele - un dușman,
În ochii la străină - un prieten.

Nu regret, nu chem și nu mă plânsei,
Fumul de petale-i tot mai rar.
Ofilirea de-aur mă cuprinse,
Niciodată n-oi fi tânăr iar.