Bragagiu - poeziile altor autori

La margine de lume,
venit din vremi bătrâne,
un plai cu dulce nume
înălțător rămâne.

Apa mare ne desparte.
Nu știu pasăre să fiu.
Știu că-n mine crește lutul.
Si că lutul doare știu.

Când i-a fost mai bine,
când i-a fost mai rău,
moldoveanul doina
și-a cântat mereu.

Dacă nu-l vedea Poetul,
de sub nori cand răsărea,
stea ca multe alte stele
si Luceafărul era.

Astă noapte, când scriam
Un poem, un oarecare
Mi-a bătut ușor la geam
Ștefan Vodă, domn cel mare.

Îmi place dârza nărăvie
La un artist ce-i în zenit
În fraze dezvățat să fie,
De cărțile-i e stânjenit.

Tot nori deasupra ei, trec nori și nori...
Pășesc precum pășiră peregrinii,
Cruce le fac trei degete-ale mâinii,
Iar ei prin colb de veac doar trecători.

De toate-s arhimulțămit!
Mănânc pe burtă tologit
Coaptele afine cu poftă !
Sperii șopârle de pe ciot

Ploaia a șaptea zi nu contenește
Și s-o oprească nu e cineva
Și tot mai des un gând iar alicește
Că poate satu-ntreg s-a îneca.

Cosița verde-apleacă-n
Tinerii sâni fetești,
Ah, fiică de mesteacăn
Ce singurică ești?