Advas - poeziile altor autori

Ca hrana pentru viață îmi ești mie,
Ca ploaia pentru setea câmpului;
Eu pentru tine dau o bătălie
Cum dă zgârcitul cu averea lui;

Dar fii-mpăcat când în acel arest
Voi fi depus, fără cauțiune;
Ființa mea-i prezentă-n acest vers,
Ce pururea cu tine va rămâne.

Tu poți vedea în mine anotimpul
Când frunze-atârnă, galbene, în pom
Pe crengi, unde-nainte să dea frigul,
Păsări cântau, în cor, la unison.

O, dacă lumea-ar vrea cândva să spui
Ce merite-am avut de m-ai iubit
După ce mor, tu să mă uiți, că nu-i
Nimic în mine demn de prețuit;

Să nu mă plângi când voi muri odat’
Decât atât cât clopotul va bate
S-anunțe tuturor că am plecat
La viermi, din lumea plină de păcate:

Nu-i vina ta că ai să fii blamat,
Tot ce-i splendid de bârfă e atins;
Al frumuseții dar e suspectat,
Precum un corb zburând prin paradis.

Acelor părți, care se văd la tine
Din ce-i perfect nimic nu le lipsește,
Voci iubitoare te vorbesc de bine,
Ești lăudat și de dușmani, firește.

Așa e chipul lui, ca de demult,
Când frumusețea-avea destinul florii,
Mult înainte de-a fi apărut

Ah, el de ce-n veac putred să trăiască,
Impietatea lumii s-o salveze,
Iar răul, profitând de el, să crească
Cu-a lui prezență să se-mpăuneze?

Scârbit de toate, chem odihna morții,
Văzând om bun pe post de cerșetor,
Și-un neica nimeni răsfățat al sorții,
Și cel cinstit trădat de jurător,