Advas - poeziile altor autori

Iată cum dorul scuză-ncetineala
Mârțoagei mele, când călătoresc:
Să plec de unde ești, care-i scofala?

Ce dureros să umblu-acum îmi vine
Când tot ce vreau ( al drumului sfârșit),
Îndeamnă tihna, ce-mi doresc, a-mi spune,
”Tot mai departe ești de-al tău amic.”

Gândind la vremea ( dacă va veni)
Când voi vedea cum te încrunți la mine;
Al dragostei decont când ai să-l scrii,
Bazat pe argumente nu puține;

Inima, ochiul, dau să se-nțeleagă,
Își fac servicii unul celuilalt.
Când ochiu-nfometat vrea să te vadă,
Sau inima-n suspin s-a sufocat,

Inima, ochiul, dau să se-nțeleagă,
Își fac servicii unul celuilalt.
Când ochiu-nfometat vrea să te vadă,
Sau inima-n suspin s-a sufocat,

Ochiul acum cu inima se ceartă
Cum să împartă frumusețea ta;
Ochiul n-ar vrea ca inima s-o vadă;
Inima dreptul ochiului l-ar lua.

Aerul pur și focul arzător1
Sunt doar cu tine, oriunde-aș fi eu;
Primul e gândul, cel’lalt al meu dor,
Prezenți-absenți, apar-dispar mereu.

Aerul pur și focul arzător1
Sunt doar cu tine, oriunde-aș fi eu;
Primul e gândul, cel’lalt al meu dor,
Prezenți-absenți, apar-dispar mereu.

Când ațipesc, ochii mei văd mai bine,
Căci ziua nu zăresc decât prosti;
Dar când adorm, ei te privesc pe tine,

Că o posezi nu-i singura mea jale
Cu toate c-am iubit-o cât de cât;
Că ești al ei e marea supărare,
O pierdere ce doare mult mai mult.