Advas - poeziile altor autori

Să fi fost versul lui de vină oare,
Magnific către tine navigând,
Că gândul meu în creierul meu moare,
Care îi e și leagăn și mormânt?

Politicoasă, limba mea se-abține,
În vreme ce bogate compilații
Te laudă meșteșugit, în rime
De muze inspirate și de grații.

Nu m-am gândit că fardu-ți folosește,
Și-atunci frumosul nu l-am retușat.
Știam, credeam că știu, că tu ești peste
Oferta unui bard îndatorat.

Admit, de muza mea nu ești legat,
Deci poți, fără constrângeri, să citești
Tot ce alți scriitori au dedicat
Frumosului, și-n fond să-i prețuiești.

Ori voi trăi, să-ți fac eu epitaful,
Ori viu vei fi când eu voi putrezi,
De faima ta n-o să se-aleagă praful,

Când despre tine scriu, ce făr’ de vlagă
Mă simt, știind că altul folosește,
Să laude, puterea lui întreagă,
Ca să mă lase mut când te slăvește.

Când singur ajutorul ți-am cerut,
Doar versul meu purta noblețea ta;
Acuma iambii mei au decăzut
Iar muza mea dă locul alteia.

De-atâtea ori ca muză te-am chemat,
Sprijin deplin găsind versului meu,
Că toți ceilalți poeți m-au imitat,
Scriind și ei sub patronajul tău.

Oglinda îți arată-mbătrânirea,
Ceasul cum prețioase clipe pierzi;
Foile goale-ți găzduiesc gândirea,
Din carte-aceste lucruri ai să-nveți:

De ce e versul meu atât de plat,
Lipsit de prospețime și variații?
De ce, cu timpul, nu am adoptat
Metode noi și stranii combinații?