Advas - poeziile altor autori

În niciun caz, când inimi se unesc
Eu nu admit obstacol. Nu-i iubire
Iubirea schimbătoare, nici firesc
Să te retragi la prima rătăcire.

Mint versurile ce le-am scris cândva,
Spunând că nu te pot iubi mai mult.
Pe vremea-aceea mintea nu știa
Că va spori al dragostei tumult.

Ori mintea mea băù ,gândind la tine,
Al regilor venin mortal, flatarea?
Ori, cum de altfel, ochii mei văd bine,
Din dragoste și-a luat îndemânarea,

Văd doar cu mintea de când sunt departe,
Iar ochiul ce mă-ndrumă peste tot
Nu mai răspunde, a orbit în parte,
Pare că vede, dar de fapt e mort;

Iubirea ta-mi acoperă stigmatul
Pe care eu pe frunte-l port acum;
Ce-mi pasă ce bârfește unul, altul,
Cât timp tu rău-l ștergi, mă iei de bun?

O, ceartă tu Fortuna, vinovată
De tot ce-n lume rău am făptuit,
Care, cel mult, mi-a hărăzit în viață
În public să apar cam necioplit.

Vai, așa e, ici-colo-am hoinărit,
Și m-am făcut de râs la toată lumea,
Gândind confuz, dând totul pe nimic,
Trădând iubiri, acum ca-ntodeauna.

O, să nu-mi spui că n-am fost credincios,
Absent, părú că flacăra mea scade.
De trup m-ași despărți mai bucuros
Decât de suflet, care-n tine șade.

Care e gândul pe hârtie pus
Ce nu ți-a devoalat sufletul meu?
Ce-a mai rămas de scris, ce-i nou de spus,
Despre iubirea mea sau geniul tău?

Nici frica mea, nici darul prevestirii
Acelor lucruri care vor veni
Nu-mi pot influența cursul iubirii,
De presupus cândva că va sfârși.