Advas - poeziile altor autori

O, tu copile, care-ai prins în plasă
A timpului clepsidră, a lui coasă,
Care, îmbătrânind frumos, ne-arăți
Ce ofiliți iubiții tăi sunt toți—

Mi-ar folosi să stau cu demnitate
Sub baldachin, să onorez serbări,
Ori să clădesc pentru eternitate
Ceva sortit totalei ruinări?

Iubirea mea de-ar fi de conjunctură,
Ar fi bastarda purei întâmplări,
Cu drag de timp privită, sau cu ură,
Când iarbă rea, când floare între flori.

Nu! Timp, să nu te lauzi că decad.
Din câte piramide-ai construit
Nimic nu-mi pare nou, nimic ciudat;
Sunt numai replici a deja văzut.

Caietul, de cadou, e-n mintea mea,
Plin de cuvinte bine memorate,
Care pierii îi vor rezista
La nesfârșit, chiar în eternitate;

Mai bine rău decât doar rău famat,
Când, nefiind, primești reproș oricum,
Și-ți piere cheful astfel înfierat
Nu fiindcă ești, ci fiindcă alții spun.

Că m-ai rănit cândva-s avantajat,
Și fiindcă știu ce chin a fost, îți cer
Și eu iertare pentru-al meu păcat,
Că doar nu sunt din bronz, nici din oțel.

Din lacrimi de sirenă, ce licoare
Drăcește distilată am băut,
Fricos să sper, sperând cu-nfricoșare,
Vizând izbânda, dar mereu pierzând!

Așa cum pentru poftă de mâncare,
Cu acru cerul gurii îl stârnim;
La fel, de maladii imaginare,
Dând să scăpăm, mai rău ne-mbolnăvim;

Acuză-mă așa: c-am neglijat
Mai totul din ce ți s-ar cuveni,
Că a-ți cinsti iubirea am uitat,
De care dependent sunt zi de zi;