Că m-ai rănit cândva-s avantajat,
Și fiindcă știu ce chin a fost, îți cer
Și eu iertare pentru-al meu păcat,
Că doar nu sunt din bronz, nici din oțel.
Iar dacă-ai fost lezat de-a mea cruzime,
Cât eu de-a ta, gândesc c-ai suferit,
Ca-n iad, iar eu, tiranul, făceam bine
De-acea durere să-mi fi amintit.
O, dacă noaptea vrajbei noastre ne-ar
Fi amintit ce grea e suferința,
Și dacă ne-am fi dăruit măcar
Umilul leac al inimii, căința!
Dar vina ta-i de-acum răscumpărată;
Greșeala mea cu-a ta e compensată.
Distribuie: