Adina Speranta - poeziile altor autori

În mintea omului rămâne
Tabloul fericirii stinse...
Astfel tresar şi-n al meu suflet
Reamintirile întinse;

Când ţi se pare atât de greu,
S-asculţi cum lumea te bârfesşe
Atunci, ascultă sfatul meu... Zâmbeşte!

Mai vine totuşi liniştea ,mai vine,
Din ochii noştri mai răsare luna,
Iubita mea , ce bine mi-e cu tine,
Incomparabilă ca-ntotdeauna.

Adeveresc, de voie, prin prezenta,
De nimeni mituit, minţit, silit,
C-ai fost femeia mea şi te-am iubit
Şi cu plăcere ţi-am făcut legenda.

Sunt pastor ; am drept palate
Al campiilor hotar.
Dealuri verzi , ingemanate
Cu-al becatei strigat rar.

Prin vazduhul gol si crud
Dar spalat pe cap de noapte
Sunand tainic se aud
Clopotei de pere coapte.

De câte ori plec în oraș
Am reflexul să mă îndrept spre tine,
Dar nu te mai găsesc.
Închid ochii

Mi-i sufletul acum ca o grădină
Din care pleacă florile în sus,
Mi-i sufletul căzut, sfârșit, răpus,
Mă simt vinovăția fără vină;

Pentru tine fac de garda,
Langa inima din piept.
Trupul tot sa nu mi-l arda,
Cand te-astept,

Cum stăm în noapte lânga o groaznică ebree,
Cum şed două cadavre pe-un singur aşternut,
Mă prinse dor, alături de acest corp vândut,
De trista frumuseţe ce-n braţe n-o să-mi stee.