Adina Speranta - poeziile altor autori

Voi credeţi toţi c-am fost prea imprudent
Şi de aceea mi se-ntâmplă toate,
Ar fi nedrept s-accept că sunt un accident,
Dar suferinţa e-o necesitate.

Mi-a mai rămas iluzia cretină
Că, după tot ce s-a-ntâmplat să moară,
Vom învia şi noi la primăvară
În tragica şi frageda lumină.

Cum ne-am iubit ca doi războinici!
Şi amândoi eram destoinici
Ca să izbim unul într-altul,
Să dăm atacul şi asaltul.

Sapho, te văd ca şi aievea, frumoasă străbună,
Aşa cum vechiul basorelief te arată,
Cu dulci palori de fildeş şi de lună
Pe-obrazul supt şi fruntea ta curată.

Te-ai cuibărit în mine cu migală.
Păreai întâi că n-ai nimic de spus.
Cu amărui săruturi de migdală,
Tu mi-ai clădit şi stânca unde-s pus.

Mi te strecori în vis ca o şopârlă,
Şi te-ncălzeşti la soarele-mi ascuns.
Pe malul sângelui, ca lâng-o gârlă,
E-un lac ferit, de tine doar ajuns.

În juru-acestei roze pluteste-o fină boare.
E-un nimb fragil de ceaţă? Vrej de parfum e oare?
Un rest din vălul nopţii e părul tău de maur?
Trezeşte-te, căci zorii în cupe toarnă aur...

S-alungă clocotul de ape,
Şi-n goană braţul unui val,
Ca un stăpân fără de milă,
Azvârle-o scândură la mal.

- Ce-ai lua cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
Ca să ţii nişte cursuri?

Tot ce e viu e-nsemnat
Cu un har de la-nceput,
Dacă nu aş fi poet
Aş fi fost tîlhar temut.