Adina Speranta - poeziile altor autori

Ca nişte frunze negre spulberate ,
Trec ciorile cernând singuritătate.
Cu prapurul ei vânăt vine seara,
Noiembrie măcelăreşte ţara.

Cu floarea ploii între dinti
Și cu-un cuțit de apă-n mâini
Voi spinteca tăceri fierbinți
Sub tainicul lătrat de câini.

Şi va veni o vreme, când toate se vor spune
Şi ce-i banalitate, va deveni minune,
Şi va urca iubirea la rangul ei cel mare
Şi am să vin la tine, să cad de pe picioare.

În plină zi se face noapte
Şi ninge fără de motiv,
Albastrul lui Sabin Bălaşa
S-a-ndoliat definitiv.

Shakespeare a creat lumea în sapte zile.

În prima zi a facut cerul, muntii si prapastiile sufletesti
În ziua a doua a facut rîurile, marile, oceanele

O! poezie, pe când toate în lume trec si-mbatrânesc,
Când nu mai sunt nici eu baiatul cu inima nevinovata,
Când zilele copilariei sunt o ghirlanda scuturata,
În mine iar te regasesc,

Când glasul zilei pentru noi toţi se trece
Şi amuţeşte oraşul vorbitor,
În umbre albastre-n pace rece
Adoarme ostenitul muncitor,

Era adânc, era tăcut,
picau pe jos andante
foiri de foi, când între noi
l-am rechemat pe Dante.

A-nceput din nou să-mi fie dor de dulce fericire...
Văd că-mi trece tinerețea, văd că anii mi se duc,
Și mi-e sete de plăcere, și mi-e sete de iubire,
Însă umbrele visate nu se poate să le-apuc.

Între nori si între apa se ducea fara-ncetare
Ratacit din orice cale sub trasnitul lui catart;
Valuri-valuri dând navala si smucindu-l tot mai tare
Îl faceau sa sovaiasca peste pântecul cel spart.