Adina Speranta - poeziile altor autori

Te-a zămislit blânda natură
Ca pe o floare de pe plai;
Din carminul rozei de mai
Ţi-a zugrăvit, rotunda gură,

Femeia asta
Are pe cineva în baie.

Vorbeşte cu mine,

Fotografia lor alb-negru
Ca moştenire mi-a rămas,
Ca şi-n arhivă, o scrisoare,
Şi-n blândă, un fragment de glas.

Pe aer testamentul cu buzele mi-l scriu,
cât încă nu-s în comă, cât încă mi-este bine,
doresc să se împartă între copii şi tine,
întreaga amintire de când eram om viu.

Eşti atât de statornică în gândul meu,
Încât ai putea fi împrejmuită cu un gard.
Va fi, desigur, unul înalt, foarte înalt,
Să nu poată sări peste el aerul din restul lumii.

Când stai în tren şi pleacă trenul vecin,
De ce ai impresia că ai plecat
Tu?

Ţi-am dat un trandafir, jucând
L-ai aruncat în mare
Şi valurile mi l-au luat
În larga înserare.

Pădure de-a dreapta, pădure de-a stânga,
Ce margini greţoase de hău
Şi marea în ţărm îşi continuă tanga
Şi mie mi-e rău.

Ardeau ca nişte facle vii,
În vârf de firave tulpini.
Îşi înălţau râzând zglobii
Obrazul roşu dintre spini.

Numai o clipă, spuse aerul
păsării care zbura,
Numai o clipă, lasă-mă numai o clipă
sa nu fiu de faţă cu dumneata.