Adina Speranta - poeziile altor autori

Sunt flacară, sunt jar, sunt pară,
Merg printre oameni luminând.
Sunt ca o stea ce străluceşte,
Dar nimeni nu mă vede-arzând.

Pe drum mergeam alături. A toamnei melodie
Tăcută se lăsase cu seara peste vie;
Prin codrul de rugină, pe pajiştea pustie,
Simţeam acelaşi freamăt în suflete că-nvie.

Vin` lângă mine, suflet veninos,
Molatec monstru, fiară adorată!
Vreau să-mi înfăşur mâna-nfiorată
În coama părului tău greu şi gros;

Ştiu bine, cei de-afară văd ziduri cenuşii,
Neăanuind grădina în care m-am inchis-
Doar pentru tine singur, ce nu poţi să nu vii,
Copacii mei din suflet spre ceruri i-am trimis.

Dăduse iarna-n primăvara iarŞ
Şi sub un piersic scuturat de floare
Lăsase nea de scoici ca un brumar
Şi mic un înger îngheţat la soare.

Ceas tainic, bătăile tale egale
Ca vâsle lovite pe mări
Mă duc din uitări în uitări
Spre mine, agale.

Mi-am urzit din sunet si culoare,
Din cuvinte dure, zi de zi,
Turnul versului înalt în care
Îmi adorm durerea de-a trăi.

Eu aş putea s-o omor
cu o singură lovitură
Ea râde spre mine,
ea surâde

Tu nu-nţelegi că cel mai greu e sentimentul?
Tu nu-nţelegi că sentimentul unei pietre
o smulge şi o zboară şi-o atârnă
şi-o pluteşte?

Se desenează pe nisip un cerc
după care se taie în două,
cu acelaşi băţ de alun se taie în două.
După aceea se cade în genunchi,