Adina Speranta - poeziile altor autori

Nu vântu-n codru se perindă.
Nu frunze cad pe măguri, rar.
Din albăstrimea infinită
Şiroaie curg de psalmi stelari.

Şterg a ploii ude măturoaie
Găinaţul salciei din greu.
Scuipă, vânt, frunzişul prin noroaie-
Sunt şi eu, ca tine, derbedeu.

Din lac culege luna scăpatele oglinzi,
Mixandra şi leandrul adormitor răsună.
Prin liniştea-nflorită ce bine-i să colinzi
Aceste locuri pline de răcoroasă lună.

Ovăzu-şi mişcă daurita coamă,
Se-neacă zarea-n depărtări cereşti...
Mi-am amintit din nou de tine, mamă,
Cât de plăpândă şi de tristă eşti.

Şapca mi-e pe ceafă. Merg de-a lungul văii.
Port mănuşi de piele pe-nnegrite mâini.
Stepele sunt roze-n zările văpăii,
Râul lin e-albastru între plopi bătrâni.

E casa amintirii o casă cu pridvor,
Cu bârne şi chilimuri pe încăperi zidite,
În drumul către dânsa ţin strajă dreapta plopii,
Şi în pereţi icoane de morţi bătrâni veghează:

Cerul se deșira în curcubee repetate.
Pe dunga lor, săgeata trupului în sus,
fiece vârstă-și încorda, tăind la jumătate
arcul culorilor, supus.

Ne opream în fața fiecărei luciri,
atingându-ne tâmplele.
Și cum te țineam cu brațul, lângă inimă,
coama ta inelată-mi îmbrăca umărul

Durere, fii cuminte, reintră-n calm, frumoasă,
Doreai să vină seara; priveşte-o cum coboară:
Peste oraş, tăcută, o atmosferă joasă,
Dând unora odihnă, la alţii grijă-amară.

Laşi mirosul tău în aer
de metal şi de femeie
şi de car încins pe lutul
al întinderii caldee,