Adina Speranta - poeziile altor autori

Pe-aici s-apleacă ramuri să te doară,
Cum umerii s-apleacă pe-amintiri.
Cândva parc-ai murit în altă ţară
Şi-acum parcă te-ntorci de nicăieri.

De la un timp mă vizitează moartea
Aproape zilnic la căderea serii,
Mi-apare-n prag, ministru al tăcerii,
Şi-mi ia din mâini, încet, cu grijă, cartea...

Ca de dincolo de lume,
vine plin de colb,
faţa dârză, mâna-n şold,
armăsaru-n spume.

Aplecat peste argilă,
suduind cu foc,
biet olar fără noroc,
o frământă-n silă.

Atât de mult în ticăloasa
Şi-n lunga-ţi clocotire-am fiert,
Că nu credeam să-ţi iert pucioasa
Pe care-acum zâmbind ţi-o iert.

Parcă de veacuri, parcă de mii de ani
N-am mai prânzit, n-am fost şi noi la cină.
Parcă de veacuri, parcă de mii de ani
Am suge fier, am roade bolovani

Din tot, ne-a mai rămas aieve
Acest zid grav, aceste dreve.
Crunt ferecaţi în piatră sură,
cu pumnii strânşi, tăcem din gură.

De ce-ai tăiat copacii de la Stânca?
Ca să mi-i vinzi cu carul, ce-am făcut?
N-aveam izvorul clar ce-l naşte stânca,
Şi umbra mea în tremur peste Prut?

Fiind mineral am murit și-am fost transformat.
Am murit pentru lumea vegetală
și am atins starea de animal.
Am murit pentru lumea animal și am devenit Adam:

Chiar dacă nu ești un căutător,
Totuși urmează-ne, continuă să cauți împreună cu noi.
Chiar dacă nu știi cum
să cânți și cum să dansezi,