Adina Speranta - poeziile altor autori

Copac al tinereții, mângâiat
De adierea unui cer curat,
Vin singur azi la tine, plin de gânduri,
Eu, care-odată, în atâtea rânduri,

Un vers răzleț pe-o filă găsită-ntr-un saltar
în minte cată parcă să-mi readucă iar
duioasa poezie ce-am început odată.
Dar a rămas uitată.

Sunt obosit, și-i cald și trist afară,
Ca-n orice zi de secetă de vară,
Sunt obosit, sunt trist, și nu-nțeleg
De ce sunt trist, de ce sunt obosit;

Aseară, gândul meu era un solitar,
Chilia lui, castelul meu de vise ;
Și mă miram cum poate ca să fie
Chilie, un castel de vise.

Mai vinovaţi sunt zeii decât noi,
Pentru banchetul gropii de gunoi,
La care-am invitat pe cei mai buni
Prieteni şi duşmani... dar cum s-aduni

E simplu să te bucuri, dacă ai
O strapontină rezervată-n rai
Şi-ajungi sătul de viaţă pe pământ!
Pe baza unui simplu legământ

Între aceşti pereţi ne suportăm,
Chiar dacă nici bătuţi nu mai cântăm,
Şi nu murim de grija celuilalt;
Tavanul ni se pare prea înalt,

Ne-au amorţit genunchii inutil...
Se dovedeşte jocul mai subtil
Decât ni se păruse la-nceput.
Pe mâna căror zei vor fi-ncăput

Sunt prea poet, prea mare, prea nătâng,
De risipitul vieţii să mă plâng,
Să mă prefac, să fug, să scuip în sân
De răsturnatul zânelor prin fân,

Oricine,-ncolo, slobod e să-și pună
Surtuc sau glugă, manta de-orice soi,
Cum se îmbracă-n Rag Fair lumea bună
Cu mare râvnă sau glumind; și-apoi