Adina Speranta - poeziile altor autori

Să nu suspini, iubito, dacă mor-
La figurat şi foarte-ntâmplător –
La mii de ani lumină sau de paşi,
Nici nu se face, sufletul să-ţi laşi

E drept, iubito, ţi-am lipsit un timp,
Fiind plecat la muncă în Olimp,
Cât să-i conving pe zei să mi te dea
Spre desfătare, noaptea, pe podea,

Sunt speriat de moarte, când te văd,
Tu, zarea mea şi marele prăpăd,
Tu, cerul meu şi marele blestem…
De nici o altă apă nu mă tem

Mai şi glumeşte soarta, uneori,
Căderea-n gropi părând cădere-n nori,
Şi-un cer de crini părând căderea-n spini,
Nu înţeleg, atunci, de ce suspini,

Atinge-mi carnea, ca să ştii că nu-s
Decât pretextul unui pas în plus,
Cum şi eu, iată, sufletu-ţi ating,
Numai atât cât vrei, să mă conving

Minţind puţin şi adormind puţin,
Tot întrebăm ce lanţuri ne mai ţin
Atât de strâns legaţi, încât părem
A fi doar unul, chiar şi-atunci când vrem

Pentru cât bine-n joacă mi-ai făcut,
Am să mă-ntorc, odată, din trecut,
Mai liniştit, mai bun şi mai întreg,
Să te privesc tăcut şi să-ţi culeg

Ce-i de-nţeles, încearcă să-nţelegi...
Nu cu-nălţimea muntelui de legi,
Nici cu-adâncimea miturilor vagi.
Deschisă rană mirosind a fragi,

Cum să ajung la tine mai uşor ?...
Când mi-e prea frig, prea sete şi prea dor,
Când toaca morţii bate prin cuvânt,
Fiind o rană, tot, de-atâta drum,

Din ce ungher de cer ai răsărit,
Să-mi răvăşeşti pământul dogorit?
Şi te-ai lăsat sorbită de-un apus,
Fără măcar o vorbă să-mi fi spus,