Adina Speranta - poeziile altor autori

Nu-i de pierdut nimic din ce-i al tău,
Fără să-i fie cărnii mele rău,
Nici de vândut nu e, nici de lăsat,
Fără să-mi fie gândul apăsat

Numai să vrei şi poţi înveşmânta
Întregul meu pustiu, cu iarba ta,
Pe care, mai apoi, s-o pot cosi,
De cum se face, peste gânduri, zi...

Nu pot găsi nimic nepotrivit
În faptul uimitor că ne-am iubit,
Instinctual de sinceri, amândoi,
Cu strigătul de dragoste din noi,

Răsare soare, când te văd şi pot
Din frigul aşteptării să te scot
Şi să te-aştern încet, fără să ştii,
Iubirii mele, oarbe şi târzii,

Bătrân şi singur şi aproape orb,
Nu încetez cuvintele să-ţi sorb,
Cum aş sorbi nectar din dediţei…
Ce clinchet cristalin de clopoţei,

Cel vinovat sunt eu, că n-am ştiut
Să te zidesc, în gând, de la-nceput
Şi-oricât, pe urmă, ai fi vrut să pleci,
Nu mai găseai nici vaduri, nici poteci,

Dac-ai să vrei, vreodată, să mai zbori,
Am să mă-ntorc la tine, dintre nori,
Pe unde-mi fac eu veacul, căutând
Poeme tandre, de păstrat în gând

Iubirea-ncepe cu pierzarea sa...
Mi-ajunge faptul că te pot visa
Mai multă vreme, poate, şi mai mult
Decât a fost năvalnicul tumult

De la-nceputul vremii te aştept
Şi n-ar fi bine-acum sau n-ar fi drept
Să mă închid tăcerilor, pe veci,
Lăsându-te prea repede să pleci,

Puţin de tot mai trebuie să-nduri
Urmările părelnicei călduri,
Din palmele acestea, care sunt
Mult mai aproape nunţii de pământ