Adina Speranta - poeziile altor autori

M-ai părăsit când seara anonimă
S-a prăbușit pe ziua fără vină
A vetrelor cu jar de mângâiere
În zodiacul totului ce piere.

În părul tău
metafora de noapte
și-aruncă haina
peste ochii mei.

Secolul se sparge-n cioburi,
zilele atârnă-n frânghii,
orele se-ntind pe cruci.

Soarele se-ascunde după gene,
norii cad uscați pe tâmple,
vântul amorțit privește amurgul,
ploaia stă-n cătușe lângă grajd…

- Poezia crește din sine
- îmi spui -
atâta timp cât ne iubim.
- Poezia crește din sine

Sunt forma ta supremă de uitare,
Eşti frica mea supremă de trăit –
Iubindu-te, din ce în ce mai tare,
De trupul tău mă simt dezmoştenit…

N-am să mai port în minte răvăşitoare chipuri,
N-o să-mi mai fie sete, n-o să-mi mai fie dor,
Nici de fântâni suave, nici de fierbinţi nisipuri,
Nici de aceste buze, nici de stăpâna lor.

De toate-avem prin sufletele noastre:
Mai noi, mai vechi, mai dulci, mai amărui,
Mai cenuşii, mai albe, mai albastre,
Dar nici un fel de împăcare nu-i.

Sunt trist şi pozitiv din cale-afară,
Cu cât mai trist, cu-atât mai pozitiv,
Şi-n câte feluri trist, şi-a câta oară,
Dar pozitiv, oricum definitiv.

Prea se-nvârte roata morii,
Pleacă iarna vin cocorii,
Zarea nu ne mai încape,
Firul ierbii dă să scape