Adina Speranta - poeziile altor autori

Tu le răzbuni pe toate câte-au vrut
Să-mi fure nemurirea, prin sărut,
Şi-au acceptat, din ce în ce mai greu,
Să moară de plăcere-n locul meu...

Te am de tot, deşi a mea nu eşti
Decât la vremea verii cu poveşti,
Când profităm de dragoste-ntr-un fel,
Prin sobre alveole de hotel,

Am căzut, uneori, la-nvoială cu fiara iubirii,
Prin ungherele nopţii, de mult prea flămând,
Şi nu-i chip să găsesc rost, acum, izbăvirii,
După cât sunt de vii amintirile-n gând.

Se face negru soarele în cer,
Se face neagră mierea-n albine!
Avându-te de tot, ce să-ţi mai cer?
Atât de rău îmi e, fiindu-mi bine.

Vin zile negre, vin zile grele!
Cum să-i rămână trecerii mele
Printre cuvinte, vreo amintire?
Ninge-n poeme, plouă-n potire,

Nu braţul meu, ci gândul meu te ţine
Prizoniera faptului că eşti
Atât de-aproape, nopţilor puţine
Şi nebuniei mele bătrâneşti.

Mai rea decât spaima intrării în mâine,
E clipa ucisă din lipsă de pâine,
Din lipsă de aer, din lipsă de spaţiu,
Şi iată-ne robii aceluiaşi saţiu…

Tratez iubirea ca pe-o artă,
De care nu-s în stare mulţi,
Ci doar căzuţii de pe hartă
În cerul regilor desculţi…

A fi iubit cu disperare
Şi-a nu iubi la fel, mereu
Nu-i nici o pierdere mai mare,
Nici un păcat nu e mai greu.

Sunt bătrân ca un balaur
Şi bolnav de erezie;
Să te-mbrace alţii-n aur,
Eu te-mbrac în poezie…