Adina Speranta - poeziile altor autori

Mă uit la filme de Crăciun
Şi mă revăd copil de şcoală
Când mă veghea un înger bun
Cu aripi mici, de poleială.

Ne-am adunat la căpătâiul ţării
să o vedem cum moare de frumos,
bolnavă grav de molima trădării
cuţitul scârbei i-a ajuns la os.

Frământ în palme cântătoru-ţi lut
Până ating un sunet absolut
Şi-abia atunci, pot spune că te ştiu
Eliberată dintr-un somn pustiu,

S-au răzgândit cuvintele din nou –
Altarul nunţii pare-acum cavou,
La tâmple, noaptea, ne răsar gheţari,
Chiar dacă nu-ţi vorbesc, oricum tresari,

Sunt stelele potrivnice de tot,
Până la ele vom pieri, socot,
Sau ne vom face, totuşi, doi cocori,
Ca să putem străpunge nişte nori

Ce-ţi va fi fost, iubito, pân-acum?
Eu dau să plec, tu mă întorci din drum,
Tu dai să scapi şi eu te ţin mai strâns,
Cât de aproape-i de la râs la plâns,

Sunt mai aproape palmele de cer,
De-aceea-n locul nostru, ele cer
Şi pâine, şi iubire, şi iertări,
Apropiind, cu grijă, depărtări,

Nu poţi să pierzi nimic din ce nu ai –
Desăvârşirea bântuie prin rai,
Neprihănirea doarme în cuvânt,
Peste iubirea noastră bate vânt,

Se rupe-n două drumul, din senin,
Tu nu mai poţi pleca, eu nu mai vin
Şi zboară vara, harnică de tot,
Tu nu mai vrei să vii, eu nu mai pot,

Însângerează soarele, în zori,
Broboanele de rouă de pe flori,
Apoi le soarbe-ncet, dintr-un sărut,
Şi le strămută-n norul absolut,