Adina Speranta - poeziile altor autori

Îmi bântui viaţa într-un fel nebun
Şi nu mai pot, vezi bine, să nu-ţi spun
Câte furtuni stârneşti, în felul tău,
Rostogolindu-mi răul în mai rău,

Nu-i vinovată vara pentru cât
Ni s-a făcut de frig şi de urât,
Nemaigăsind nici urmă de mister
În colindatul nostru efemer,

Iubeşte-mă şi lasă-mă să fug!
Mi-e carnea calcinată ca de-un rug,
Mi-e somnul bântuit ca de-un blestem…
Iubeşte-mă şi spune-mi să mă tem

O mie de motive aş avea
Să mai rămân la tine dar ce vrea
Trecuta mea făptură, nu-i decât
În stăpânirea stării de urât,

Începe să ne fie mai uşor…
Aproape vindecaţi de vechiul dor,
Aproape împăcaţi cu noul gând,
Murind pe rând şi înviind pe rând

Se înserează prea de timpuriu
Prin visul nostru sterp dar încă viu
Şi ni se face frică de cărări,
Din pricina grăbitei înserări…

Ce lungă-i vremea între azi şi ieri,
Când nu-ţi mai dau de urmă nicăieri,
Când nu mai ştiu ce-a fost şi ce va fi,
Cu viaţa ta, pierdută-n altă zi…

Mireasmă de uitare-i prin văzduh
Nu văd nici rostul vorbelor de duh,
Nici amăgeala fugii de urât,
Nimic nu-ţi schimbă soarta într-atât,

De drag ce-ţi sunt, mă rupi în câte vrei…
Din carnea mea cuvinte să-ţi mai iei
Şi să-ţi mai faci din ele alt balsam
Nu pentru câte răni sub frunte am,

Ieşirile din joc – sentinţe reci!
Nici eu nu-ţi trec de tot, nici tu nu-mi treci,
Nici tu nu-mi eşti cât vreau, nici eu nu-ţi sunt…
Ieşirile din joc lovesc mai crunt