Adina Speranta - poeziile altor autori

O carte mică,
N-am luat cu mine
Decât o carte subţire,
Aşa, ca o frunză.

Verticală ce coboară şi, întors, uneşte Sus
Şi Orizontală care-încercui Răsărit şi Apus
Linie de Coborâre de la Slavă spre Noroi,
Trăsătură de unire largă între noi şi noi.

O furnică mică, mică
Dar înfiptă, va să zică,
Ieri, la prânz, mi s-a urcat
De pe vişinul uscat

Vino pe plaja de-aur cu nisipuri fine
Şi prinde mâinile care se-întind spre tine:
În reverenţă-aplecat, buzele-ţi sărute
Neîmblânzitele valuri tăcute –

Zi cu soare,
După ploaie!...

În odaiea mea - odaie

Rătăcitori şi neajutoraţi
câini fără vârstă, nume şi dreptate,
fiţi întru totul binecuvântaţi,
voi, ce dormiţi pe dale îngheţate.

Voi nu mă ştiţi, fireşte, luminăţia voastră,
pe-atunci eram sămânţă, sau nici măcar atât,
umblam prin labirintul trupesc al unor oameni
din care unii, poate, vă vor fi şi văzut.

Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai,
Zbuciumat se plânge fluierul de fag.
Inima mi-o strânge și pătrunde-n sânge
Acest cântec dureros și drag.

Singuratatea este asemeni unei ploi.
Împotriva serilor, se ridică din mare,
de pe câmpiile aflate departe,
se duce spre ceruri, ca de obicei,

Trirema se sterge prin asfinţit,
Cu dânsa suspine desarte...
Ecouri fugare au amuţit,
Departe se-aud... mai departe.