Adina Speranta - poeziile altor autori

Mă strigă valul mării si dorul tău mă leagă:
Am sânul de femeie si trupul de delfin.
Trirema-naintează si ape noi dezleagă,
Iar cornul lunii palid se-apleacă în declin.

Prin care unde
Înoţi, sirenă?
Răspunde: unde,
Sub ce carenă?

Iubito, câtă lume între noi!
Numărători de ploi, din doi în doi,
Şi, dintr-un ochi de dor, necunoscut,
Câte zăpezi pe buze ne-au crescut!

Tu nici nu poţi, tu nici nu ştii
Să evadezi către lumină
Şi-ntre cuvintele-mi pustii,
Rămâi cea mai concretă vină.

Vreme de-o vară am stat amândoi
În cortul de fildeş, sub stele, sub ploi...
Ne-am iubit, am visat, am jucat şi-am pierdut,
Întrebându-ne-apoi ce-ar mai fi de vândut...

Ce împăcate gesturi se mai pot,
Când, prinşi cu jocul, ne-am uitat de tot…
Şi ce întoarsă cale să mai vezi,
Când am ajuns cu vremea-ntre zăpezi?

Ar fi putut avea un înţeles
Cuvintele pierdute, mai ales,
Dar, prea puţin atinşi de moartea lor,
Noi ne-am păstrat cuvântul incolor

Coboară seara – sinceră şi grea –
Peste ce încă joacă mai părea…
Şi-abia când suntem noi, cu-adevărat,
Ne sfâşie un ţipăt disperat.

Câte speranţe şi cuvinte noi
În casa albă, cu pereţii goi…
Deasupra-i cerul, jos un fel de prag,
Spre care parte sufletul să-mi trag…

E vară-n jurul nostru ca şi cum
Ne-am fi-ntâlnit, sub cer, abia acum.
E tot mai vară, soare tot mai mult,
De când, cu teamă, liniştea-ţi ascult,