Adina Speranta - poeziile altor autori

Se-ntinde între noi un timp enorm…
Cum să mai am răbdare să şi dorm,
Dacă abia mi-ajunge să te ştiu,
Cu trupul tău, revoltător de viu,

Eroarea unei veri nu poate fi
Sfârşit de lume, la-nceput de zi...
Aruncă o privire înapoi,
Cu toată-ncrâncenarea şi apoi

Cum să te judec eu şi să te cert...
Pentru candoarea jocului incert,
Pentru zăpada visului pierdut,
Pentru cât trup şi suflet ţi-ai vândut,

Încearcă să adormi şi-atunci când ştii
Că-ţi trec prin minte multele stafii
Ale acelor veri care-au pierit
Fără să prindă-ntâiul răsărit

Duplicitara vară lasă-n crini
Ecoul unei treceri prin grădini,
Şi-al unor aşteptări, şi-al unor paşi;
Tu ce puteai din tine să-mi mai laşi?

Prea mare fojgăială pe aici–
Gândaci şi molii, greieri şi furnici –
Ne-mpiedicăm la fiecare pas
De câte-un gest mai vechi, de câte-un glas

Aproape nu e clipă să nu fim,
Lăuntric, bântuiţi de-un frig infim
Care dezbracă, vara mai ales,
Cuvintele iubirii de-nţeles,

Şi iată-ne, din nou, înlănţuiţi,
Ca doi nebuni cocori preavămuiţi
Prin lungile sau scurtele plecări,
De multul frig domestic dintre zări

Însângerându-mi palmele prea des
Prin spinii fericirii, mai ales,
Tresar fără să vreau, când te ating,
Dar încă nu-i de-ajuns, să mă conving

O răsucire tandră de cuţit
E ţipătul iubirii – ascuţit –
În carnea părăsită voluntar
Unui prelung şi dulce avatar…