Poezii despre Viaţă:

Nu îmi amintesc vreodat’,
Chiar şi când am fost cinstit,
De la cârciumă, din sat,
Să nu plec dezamăgit;

Suntem doar monștri de noapte
Cu-amintirile legate,
Între zile și magii
Ne-am dori să fim copii…

-rebeliunea din iris-
*Criticului Blând*

timpul lumii a devenit casabil

Mi-e dor, mi-e dor de primăvara
În floare, floare când e-o glie
Și de chindiile din seara
Ce scapătă portocalie.

Nu poți fi exagerat de om,
nefiind, din când în când, neom!

*cina cea fără de taine a vremii*


repetat m-ai avertizat

E-un felinar ce ziua nu se stinge,
deasupra unei porți, pe strada mea,
și arde cu o flacără ce-abia
apropiindu-te o poți distinge.

Încă o zi
Te-ai săturat demult și nu mai poți
atâta răutate să înduri,
în mlaștina morală să înoți

În fiecare toamnǎ retrǎiesc
Aceleaşi amintiri cu nostalgie,
Când perele în pomi se rumenesc
Mǎ aflu în a mea copilǎrie:

*fără de umbră cum se măsoară lumina*