Poezii despre Viaţă:

Nu mi-am propus prea mulți: vreo două sute
C-aș fi prea lacom dacă cer preamult,
Dar aș mai vrea s-ajung la senectute,
Când ar mai fi un an sau doi. Nu-i mult!

Privești, din cer, cu-aceeași măreție,
în sufletele celor ce-ți oferă
ofrande-n bucuria efemeră
pe care-o vor mai lungă să le fie.

*algebră planetară*


nu-i nevoie ca pe-o gâză paranoică să mă privești concentrat

Eu sunt
Un biet versificator în rime ușoare,
Romantic trubadur al inimilor voastre,
Ce port iubiri pe aripi de visare

Căţelus cu pălu' cleţ
Fulă laţa din coteţ,
El se giulă că nu fulă
Si-a scăpat de-nculcătulă;

Venim în astă lume
deplin încrezători,
destinul ne promite
iubire şi comori.

Ce frig e în noi, ca la Poluri
Cuțite cu lame de gheață
Ni-s vorbele. Și fioruri
Ne spintecă dimineața.

Călătoreai pe apele iubirii
în mângâierea unui vânt ușor
ce te-ndrepta, pe calea fericirii,
c-un suflu calm, spre-un țărm atrăgător.

*poveste de groază*

miezul nopţii deşiră ca o rutină împotriva mea
poveşti de groază

Azi frunzele îți cad lin la picioare
Căci ele nu mai sunt ca verzi fecioare,
Tu calci pe ele fără să te doară…
Și astă vară le-ai numit comoară!