Poezii despre Viaţă:

În înfrățirea muntelui cu cerul,
Un singur nor e cel ce ar putea
Să știe taina care-o însoțea,
Căci el îi e, de-a pururi, temnicerul.

Nimic de zis!
Presupun că-s auzit.
Tăcerea mă doare
peste Moarte!

Sunt temnița
Propriei
Morți.

Ochi de vultur poartă cerul, trup de înger are luna
Foșnetul înțelepciunii, vântu-și scutură furtuna
Focul minții se aprinde însă eu m-arunc în ceață,
Sub armura mea de humă, detectez mișcări de viață.

Cânt descântec
De ziua florilor!

Florii și florilor

Senin
...
Mă trezesc în toiul nopții dintr-o dată
Luna mă privea printre jaluzele.

surpate-s malurile rațiunii;
fără discernământ
plăcerea…
scris este:

De dincolo de mine, mă-ntorc iar către gânduri
Aşteaptă cam demult să le aştern în rânduri,
Aşteaptă cu răbdarea ce-o ai când trece-o vârstă:
Spre ele azi mă-îndrept, un orb pe-o punte-îngusta.

Testamentul tinerei în pragul morții
autor Rotariu Dorel
(în memoria cumnatei mele)

Nu numai
semănatul,
următor,
precedentei