Poezii despre Viaţă:

Flori și păsări
au venit!
În sfârșit!
Primăvara!

Visez

Iară s-au stins convoaiele stelare
Și cruci de nori se vântură buimace,

... zic cercetătorii!

Atomii, cei Hidrogen,
Tăbărâră pe-Oxigen;

Din lac ieșind înaripată,
Ea zboară liberă în voie,
De hrană nu are nevoie,
O zi fiindu-i viața toată.

Gheara mea
neagră
este a ta: cea!

m-am rătăcit de tine umblând un sfert de veac
pe urmele ştiinţei şi-nvăţăturii sfinte
şi-am pritocit divine şi omeneşti cuvinte
obşteştii suferinţe dorind să-i aflu leac

Comparat cu orice meșter care își câștigă banul
Am visat s-ajung departe, mânuind astfel ciocanul
O vecină într-o seară m-a strigat cu disperare
C-a aflat din vecinie că sunt meșter în dotare

Vecinul Costică
...
Cerul este plumburiu într-o vreme mohorâtă,
Mai este pe culmi zăpadă care strălucește-n soare,

Jur împrejur:
Munții,
Iarba, pădurea ...

Îți mai aduci aminte de tine cel copil?
Tu, bucată rece, cunoscător al vieții,
De ziua în care gândul te-a sedus umil,
Către eternul fior ce îl cântau poeții.