Teodor dume - creaţii proprii
- între mine şi cer e o umbră
nici nu ştiu dacă numele meu e teodor dume
şi dacă stăpânul celui însemnat de Dumnezeu e
moartea într-un capăt şi viaţa în celălalt
- cândva şi tata a iubit
dragostea e doar un gest prin care
trece liniştea înspre libertatea
de a iubi şi a fi iubit
- numele morţii, ana
nici nu ştiu dacă m-a iubit
mi-a spus doar că nimic
nu mai contează şi că singurătatea
o scrijeleşte pe suflet
- rogu-vă, călcaţi încet...
asemeni umbrei
mă retrag în mine pentru
a mi se ierta ceea ce am fost
- e târziu şi e toamnă, ana
în serile când toţi Dumnezeii
merg la culcare mi-aş dori
să rămân în mine
într-o lume numai a mea
- tristeţi târzii
iubesc femeile triste
iubesc-ul acesta are ceva comun cu
toţi oamenii pe care i-am iubit o singură dată
- urme de fluturi
dincolo de orice tăcere
e-ntuneric şi niciun cer
umbrele adorm într-un fel anume
ca şi când
- colecţionartul de răni
(premiul - l - la concursul Prin colbul vremii, ediţia a doua-2015)
poate că teama pe care o invoc
- Traiectorii
în mine mai port câteva urme şi
deseori mă cert cu Dumnezeu
pentru toate răutăţile lumii
nu pentru că ar fi vinovat
- poarta înspre mama
(premiul revistei FEREASTRA la concursul Literaturitate-2015)
câteodată mi-e dor de

Distribuie acest autor: