Teodor dume - creaţii proprii
- Casa fără trepte
sunt mai bătrân cu câteva anotimpuri
nu ştiu precis câte au mai trecut
sau câte mai sunt
am părul albit
- aşa moare viaţa
eşti bogat şi totuşi nu ai nimic
şi asta pentru că
nu îndrăzneşti să te uiţi
înlăuntrul tău
- Pentru o posibilă întâlnire cu mama
locuiesc la periferia unei clipe şi
deseori îmi închiriez
o singurătate
doar aşa pentru a-mi pierde vremea
- Între rugă şi asfinţit
ÎNTRE RUGĂ ŞI ASFINŢIT
nu mai am timp să privesc în mine
nici spre cartierele de taină ale trecutului
- coşmarul din gând
COŞMARUL DIN GÂND
am văzut-o valsând printre resturi de umbre
doar lumina lunii desfiinţa
- doar dus...
mă simt ca două şine pe care
se aleargă şi
nu se ajunge nicăieri
mi-am cumpărat şi bilet
- doar un semn
într-o bună zi
voi uita geamul deschis
ca oamenii să poată
privi înăuntru
- scrisoare către mama (o dedic mamei şi tuturor mamelor plecate înainte de vreme)
maică, iartă-mi plânsul schimbat în viori
acolo înlăuntru tu încă pulsezi
de sus rotogoale de ciori
mă caută acum când ştiu tu visezi
- între o cană cu ceai şi două gânduri
mama citeşte jurnalul de dimineaţă
îşi masează tâmplele
şi tace
- între două respiraţii
pe aici n-a mai trecut nimeni
sub buzele grinzii crăpate de timp
singurătăţile sufocă tăcerea

Distribuie acest autor: